Pe lângă latura civică a campaniei electorale există şi aspectul politic. Inevitabil, tot ce înseamnă proces electoral înseamnă politica. Susţineri de candidaţi, de proiecte, de programe. Care mai de care mai arătoase, mai tentante, mai îmbietoare. Întrebarea care trebuie să stea în mintea fiecăruia dintre noi în acest răstimp este „se poate face sau nu?”. Dacă da, foarte bine. Dar trebuie să ştim şi cum. A lansa proiecte selenare doar de dragul de a arăta ce futurist gândim nu reprezintă altceva decât o naivitate sau ceea ce ar fi mai periculos un gând ascuns, fără fundament, menit doar să păcălească.

             Eu personal cred că, în 12 ani, de când sunt în funcţia de primar, am fost sincer şi chiar dacă am gândit mai mult sau mai curajos, am dat întâi dovada de pragmatism, de realism. Am preferat să promit doar ce am considerat că este realizabil. Şi am realizat. Ce urmează? Dumneavoastră sunteţi primii care veţi decide. Apoi va fi tot sarcina mea. Şi vă asigur că aşa cum m-am ocupat până acum de oraş o voi face şi de acum încolo.

            Ce am realizat, am realizat împreună. Ce vom face în viitor, tot împreună vom face. Pentru că municipiul Târgu Jiu este casa noastră. Iar în casa noastră sunt atâţia care vor să intre. Să fim deschişi la suflet şi să îi lăsăm să vadă ce frumuseţi avem. Dar întîi de toate, să păstrăm curăţenia, ordinea şi lumina în oraş. Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Hristos a Înviat!

            Mă adresez astăzi în special dumneavoastră, pentru că începe un nou an şcolar şi este prin urmare un eveniment deosebit.

          O nouă serie de elevi îşi ia zborul, cu dorinţa de a se realiza şi de a-şi demonstra valoarea, cu speranţă în suflet şi cu ambiţii mari.

             Inteligenţa tinerilor şi calitatea dascălilor ne-au plasat de foarte multe ori pe locuri care ne fac cinste, astfel că apreciez cu atât mai mult eforturile tuturor celor care au contribuit şi vor contribui la dezvoltarea învăţământului în Târgu-Jiu şi în judeţul Gorj.

           Tuturor le voi fi alături în iniţiativele pe care le vor avea, astfel încât urmaşii noştri să ne mulţumească pentru dăruire, la fel cum facem şi noi astăzi gândindu-ne la înaintaşi.

           Cunoaştem cu toţii care este rolul educaţiei în promovarea valorilor sociale, umane, culturale, suntem conştienţi de responsabilitatea pe care fiecare dintre noi o are pentru a transmite mai departe, generaţiilor tinere, istoria noastră, cultura noastră, bagajul nostru informaţional şi pentru a crea mediul propice dezvoltării iniţiativei pe care ne bazăm în viitor.

            Tineretul este temelia societăţii noastre, ne bazăm pe tineri pentru continua emancipare a oraşului nostru.

           De aceea, procesul educaţional continuă să reprezinte elementul esenţial în crearea unei verticalităţi sociale de nepreţuit.

           Îmi exprim încă o dată încrederea pe care o am în sistemul de învăţământ românesc, în dumneavoastră, stimaţi profesori, că veţi reuşi să formaţi şi pe viitor generaţii de valoare

             Eu, personal, şi instituţia pe care o reprezint, vom susţine fără îndoială orice demers în acest sens, vom continua proiectele demarate în sprijinul instituţiilor de învăţământ şi vom propune noi proiecte şi programe.

        În final, daţi-mi voie să vă urez să aveţi un an plin de reuşite!

Hristos a Înviat!

Spuneam că, firesc (pentru ei) ar fi trebuit să se continue cu reduceri, cu tăieri. Aşa s-a şi întâmplat. Se reduce numărul de paturi din spitale. Mai mult, se reduc spitale, de-a dreptul. Cine spunea că acest guvern este imprevizibil ? Iată că am priceput şi noi cum se lucrează la Palatul Victoria.

Şi dacă tot am desluşit “ce şi cum”, ne putem permite să anticipăm, facând prinsori sau nu, ce urmează. Ar trebui majorări şi creşteri. Dar ce poate să crească acum, în perioada asta plină de incertitudini ? Putem merge şi pe variante sugerate din care să îşi aleagă fiecare. Poate creşte economia sau poate creşte riscul de ţară. Poate creşte producţia intrenă sau poate creşte datoria publică. Şi aş mai propune o opţiune: ori creşte calitatea vieţii în România ori creşte nemulţumirea poporului. Dar mă întreb, dacă e să crească nemulţumirea, până unde mai poate creşte.? CÂT ?

Haideţi să ne gândim cu toţii şi să alegem cea mai bună variantă. Vă propun această temă de studiu. Pentru acum, pentru zilele viitoare, pentru anii ce au să vie. Să ne dea Dumnezeu măcar pace şi sănătate. Restul mai ţine şi de noi.