Ultimele evenimente politice pe care le trăieşte fiecare dintre noi, par a tulbura şi mai mult decât ar fi necesar viaţa socială din România. După tăieri şi reduceri (salarii şi personal), după creşteri şi majorări (T.V.A. şi preţuri), firesc ar fi fost, pentru a se păstra algoritmul impus de actuala guvernare, să vină iarăşi tăieri şi reduceri. Evident, trebuie să menţionez că aceste procese ar fi fost mult, mult mai utile dacă parantezele aşezate de mine mai sus ar fi fost inversate, adică să se reducă T.V.A.-ul şi să crească salariile. Să scadă preţurile şi să crească nivelul de trai, mai ales că la asta se astepta tot românul după măsurile de austeritate extremă, impuse de mai marii acestei ţări.

Spuneam că, firesc (pentru ei) ar fi trebuit să se continue cu reduceri, cu tăieri. Aşa s-a şi întâmplat. Se reduce numărul de paturi din spitale. Mai mult, se reduc spitale, de-a dreptul. Cine spunea că acest guvern este imprevizibil ? Iată că am priceput şi noi cum se lucrează la Palatul Victoria.

Şi dacă tot am desluşit “ce şi cum”, ne putem permite să anticipăm, facând prinsori sau nu, ce urmează. Ar trebui majorări şi creşteri. Dar ce poate să crească acum, în perioada asta plină de incertitudini ? Putem merge şi pe variante sugerate din care să îşi aleagă fiecare. Poate creşte economia sau poate creşte riscul de ţară. Poate creşte producţia intrenă sau poate creşte datoria publică. Şi aş mai propune o opţiune: ori creşte calitatea vieţii în România ori creşte nemulţumirea poporului. Dar mă întreb, dacă e să crească nemulţumirea, până unde mai poate creşte.? CÂT ?

Haideţi să ne gândim cu toţii şi să alegem cea mai bună variantă. Vă propun această temă de studiu. Pentru acum, pentru zilele viitoare, pentru anii ce au să vie. Să ne dea Dumnezeu măcar pace şi sănătate. Restul mai ţine şi de noi.

Ceea ce vreau să vă scriu astăzi este probabil cel mai trist subiect abordat vreodată pe blogul meu. Plecarea dintre noi a domnului Vasile Antonie, nea Bebe, cum era pentru noi, reprezintă un moment extraordinar de greu, mai ales că dumnealui a fost întotdeauna una dintre cele mai vesele persoane, unul dintre cei mai optimişti şi mai înţelegători oameni, iar decesul lui este cu atât mai dificil de acceptat. E de nedescris sentimentul pe care îl am acum, când pleacă dintre noi un om deosebit, cu care am colaborat extraordinar atâţia ani. Nu aş vrea să spun decât că regretul este enorm şi că suntem cu toţii alături de familia îndoliată. Odihnească-se in pace!

Mai sunt cateva ore pana cand vom trece in anul 2011 si imi doresc sa petrecem Revelionul impreuna, in Piata Prefecturii, ca de fiecare data. Va astept asadar acolo, incepand cu orele 23, cand va oferim un spectacol cu Voxis, iar la ora 12 sper sa ciocnim  cu totii un pahar de sampanie. Va urez tuturor tot ceea ce imi doresc eu pentru mine si pentru familia mea, adica multa sanatate, multa putere de munca, fericire si un an mai bun decat precedentul. LA MULTI ANI!

Fie ca Lumina Sfântă şi tainică a Învierii Domnului să vă deschidă sufletul spre armonie, speranţă, toleranţă şi credinţă. Hristos a Înviat!

La mulţi ani fericiţi şi împliniţi vă urez şi prin intermediul blogului şi sper ca anul ce vine să fie o nouă şansă pentru fiecare dintre noi. Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine pe blog, vă mulţumesc pentru sugestiile dumneavoastră şi vă aştept şi anul viitor. La mulţi ani!