La un nou început de an şcolar vreau să urez şi prin intermediul blogului mult succes tuturor tinerilor şi note cât mai bune. Vă mărturisesc cu sinceritate că n-am privit şi nu voi privi niciodată cu indiferenţă şcoala, oamenii ei, ucenici sau dascăli, aşa cum n-am reuşit niciodată să îmi uit emoţiile de părinte. În calitatea pe care o am, de primar al municipiului Târgu-Jiu, am încercat ca împreună cu toţi cei implicaţi să găsim soluţii pentru ca acest lăcaş de cultură, cu tradiţie şi istorie românească să reziste şi în vremuri tulburi.
Se spune adesea că nu poziţia este cea care contează, ci dispoziţia. Recunosc că întotdeauna mi-am dorit să cinstesc numele şcolii, administrând-o sau recunoscându-i meritele într-un mod care încearcă să se apropie de normalitate. De fapt, ceea ce nu se prea înţelege azi, în România, este că starea de normalitate sau de bine înseamnă o şcoală curată, elevi motivaţi, profesori răsplătiţi, părinţi implicaţi, autorităţi responsabile.
Am reuşit, în situaţii de austeritate bugetară, să respectăm inteligenţele, să le recunoaştem meritele, să premiem pe cei mai buni dintre noi, considerând că este nevoie de bun simţ cultural şi de aprecierea valorii.
Am încurajat, în limitele impuse, orice iniţiativă care a promovat şcoala, elevul sau profesorul. Aşa se explică de ce şcoala târgujiană naşte invidii. Acolo unde nici gospodari nu sunt, nici idealuri de învăţătură nu se vor regăsi. Pentru că o şcoală adevărată nu se construieşte doar cu biblioteci şi dascăli de excepţie, ci şi cu vrednicie proprie. Dacă nu-ţi doreşti atât de mult încât să reuşeşti, totul e în van. Iar când vei crede că totul s-a sfârşit, trebuie să înveţi să înţelegi că acela e cu adevărat începutul.
Vă mărturisesc sincer, în calitatea pe care o am, că mi-a fost întotdeauna mai uşor să cobor muntele decât să-l urc. Sunt om şi eu, dar slăbiciunile mele au fost învinse de multe ori de dorinţa de a vedea o privelişte mai frumoasă din vârf.
Acolo e rostul desăvârşirii omului şi elevii, profesorii, părinţii ştiu mai bine ca oricine să urce înălţimile. Ştiu că nu e uşor, dar le sunt aproape în tot ceea ce îmi stă în putinţă să fac. Important este să vrem.
Şi pentru că vreau să mă uit în ochii tuturor, aşa cum fac de atâţia ani, îmi doresc să vă ştiu sănătoşi, alături de familiile dumneavoastră. Mai ales, vreau să îi ştiu alături pe cei mai sinceri colaboratori sau parteneri ai mei, elevii, stimaţii părinţi, minunaţii dascăli. Pe aceştia îi sfătuiesc să păstreze singura lumină din lume în stare să schimbe omenirea: LUMINA MINŢII. Dacă vom şti să luăm din ea, cu siguranţă gorjenilor le va fi mai bine.
NUMAI AŞA, FIE VOM GĂSI UN DRUM, FIE VOM FACE NOI ÎNŞINE UNUL!