Mai sunt câteva zile până când se va da startul campaniei electorale pentru alegerile locale din 10 iunie 2012. Pentru politicieni această perioadă este una de agitaţie maximă. Pentru cetăţenii neimplicaţi în fenomenul politic este o perioadă ca oricare alta care se încheie într-o duminică, de preferat cu soare, când îşi exprimă mulţumirile sau nemulţumirile pentru ce a fost, speranţele pentru ce are sa fie sau conservarea propriilor principii, ideologii sau gândiri de familie sau grup. Mai există însă şi o altă categorie de cetăţeni, semeni de-ai noştri, care văd campania electorală ca pe o ocazie de nepierdut, în tentativa de a mai ciupi o găleată, un tricou sau de-ale gurii. Pentru ei e mai puţin important cine iese, de ce iese şi cât va sta pe funcţie. Important e ca pentru câteva zile să se bucure de „daruri” ca de Crăciun. Poate că acest mod de atitudine cetăţenească nu ar deranja foarte tare dacă nu am respira toţi cu pretenţia de persoane cerebrale, raţionale şi cu interes pentru ziua de mâine. Poate un astfel de comportament civic ar trece nebăgat în seamă de cei mai mulţi. Numai că influenţa celor dezinteresaţi de soarta urbei se face încă simţită. Una este să critici, să te implici, să construieşti pentru concitadinii tăi şi alta este să nu te intereseze. Nepăsarea te poate arunca într-o prăpastie a ignoranţei care îi poate afecta şi pe cei de lângă tine. Şi este chiar păcat că cei ce vor să fie consultaţi, ascultaţi, trataţi conform doleanţelor, să se împiedice de lipsa de interes sau de un interes mărunt, de moment al unora. Inclusiv critica poate fi mai bună, mai sănătoasă pentru comunitate dacă vine din interese constructive, din dorinţa de mai bine. Dintr-un conflict de idei argumentate se poate naşte cea mai bună soluţie. Ori nu asta ne dorim cu toţii? Cu siguranţă da.
Pe lângă latura civică a campaniei electorale există şi aspectul politic. Inevitabil, tot ce înseamnă proces electoral înseamnă politica. Susţineri de candidaţi, de proiecte, de programe. Care mai de care mai arătoase, mai tentante, mai îmbietoare. Întrebarea care trebuie să stea în mintea fiecăruia dintre noi în acest răstimp este „se poate face sau nu?”. Dacă da, foarte bine. Dar trebuie să ştim şi cum. A lansa proiecte selenare doar de dragul de a arăta ce futurist gândim nu reprezintă altceva decât o naivitate sau ceea ce ar fi mai periculos un gând ascuns, fără fundament, menit doar să păcălească.
Eu personal cred că, în 12 ani, de când sunt în funcţia de primar, am fost sincer şi chiar dacă am gândit mai mult sau mai curajos, am dat întâi dovada de pragmatism, de realism. Am preferat să promit doar ce am considerat că este realizabil. Şi am realizat. Ce urmează? Dumneavoastră sunteţi primii care veţi decide. Apoi va fi tot sarcina mea. Şi vă asigur că aşa cum m-am ocupat până acum de oraş o voi face şi de acum încolo.
Ce am realizat, am realizat împreună. Ce vom face în viitor, tot împreună vom face. Pentru că municipiul Târgu Jiu este casa noastră. Iar în casa noastră sunt atâţia care vor să intre. Să fim deschişi la suflet şi să îi lăsăm să vadă ce frumuseţi avem. Dar întîi de toate, să păstrăm curăţenia, ordinea şi lumina în oraş. Aşa să ne ajute Dumnezeu !